PSD la rascruce
PSD se afla – poate – in cel mai important moment al existentei sale. Pierderea alegerilor parlamentare si prezidentiale a aruncat partidul intr-o criza fara precedent. Deja macinat de lupte interne inca dinainte de prezidentiale, PSD sta pe un butoi cu pulbere dupa esecul lui Mircea Geoana in fata lui Traian Basescu. Leadership-ul lui Geoana, ajuns deja in folclor, este din ce in ce mai contestat. Diversele centre de putere au inceput sa se manifeste pe fata. Vanghelie, Oprisan, Mitrea, Diaconescu, Nastase, Rus si poate si altii isi ascut deja cutitele.
Faramitarea PSD nu dateaza de ieri, de alaltaieri. Dupa ce Ion Iliescu a pierdut alegerile in fata lui Mircea Geoana, tendintele centrifuge au devenit tot mai evidente. Geoana nu e nici pe departe genul de tatuc care sa conduca partidul cu mana de fier, iar asta au simtit-o si animalele de prada din PSD. Partidul-monolit de altadata a devenit o amintire. Baronii locali au capatat tot mai multa putere, iar in conducerea partidului s-au manifestat fisuri din ce in ce mai evidente. Iesirea de la guvenrnare a creat vii nemultumiri in teritoriu, unde liderii locali s-au vazut exclusi din functiile detinute in prefecturi si la deconcentrate. Pierderea alegerilor prezidentiale, de care pesedistii isi legau toate sperantele flamande,a fost picatura care a umplut paharul.
Intrebarea care sta pe buzele multor romani este: ce se va alege de PSD? se vor rupe? vor ramane uniti? vor disparea cu totul, ca PNTCD? isi vor schimba liderul? isi vor schimba apucaturile?
Personal, cred ca PSD fie se va rupe in doua, fie se va debarasa de balastul politic care i-a adus atatea prejudicii. In partid exista oameni de bun-simt, cinstiti, competenti, care insa nu se vad din cauza “patatilor” sau a unor lideri excesiv de vocali. Cred ca Cristian Diaconescu ar fi cel mai indicat sa preia sefia partidului. Dintre toti liderii PSD, Diaconescu este de departe cel mai onest, are un bun-simt aproape atipic pentru casa politica romaneasca si este un bun profesionist. Daca va dori sa conduca partidul, va trebui insa s-o faca fara Vanghelie, Hrebenciuc, Voicu si altii de teapa lor (sa nu uitam cat rau i-a facut Vanghelie lui Geoana prin declaratiile sale iresponsabile in care dadea de inteles ca si-a bagat nasul in arhiva DGIPI in perioada ministeriatului lui Nica…). Cum spuneam, PSD se afla intr-un moment crucial al existenei sale. Romania anului 2010 nu mai este Romania lui Ion Iliescu. Povestile cu burghezo-mosierimea nu mai au succes la public. Generatia care inghitea asemenea galusti fie a disparut, fie nu mai are un cuvant insemnat pe plan electoral. Desigur, Romania este inca imatura din punct de vedere politic, iar asta s-a vazut si din modul in care s-a votat. Insa este evident ca PSD are de luat o decize cruciala: ori se leapada de lipitorile care se folosesc de pozitia in partid pentru afaceri si influenta, de corupti, de nostalgici (cati or mai fi ei) si devine un partid social-democrat adevarat, ori – vorba lui Oprescu – continua sa care in spate sacii cu scheleti si atunci va deveni un partid ce va capitaliza maximum 15-20% din preferintele electorale.
